Apeiron

E limpede. Venise din văzduh 
Ca furtuna și se așezase 
Să se odihnească pe pământ 
Ca o pasăre pe puntea unei corăbii.  
În iezerii ochilor lui se scălda lumina 
Câteunui astru arzând în noapte.
Se rostogolise prin aer ca un vârtej
Și acum încet, încet se însenina.
Apă, aer, pământ, foc. 
Apeiron se coborâse pe pământ
Fiindcă fără de el lumina era oarbă,
Nu se dezlipise de întuneric.
Pustiul însetase și oceanul 
Se umpluse de sudoarea cerului
Și el ca un sol de sus trimis se pogorâse 
Pe frânghii de vânt să dezlege izvoarele,
Să semene lumina nouă, limpede
Pe dealurile cu umbre trandafirii.

E limpede.  Venise pe pământ 
Ca o furtună și acum se însenina.

Copyright © 2017 Marin Mihalache