îmi îndrept privirea spre marea de jad să mai simt o briză dincotro vine parc-aș fi îngropat între ceruri și iad și oceanul îl trag peste mine ieri eram o epavă plutind spre apus azi sunt ancoră prinsă-ntr-o zare nu mai știu nici eu unde e polul opus rătăcit de busole solare nu mai simt oceanul în artere pulsând nici corăbii nu zăresc de aproape doar pe tine te văd prin lunete de vânt când o insulă crește din ape