plângi... mă îndemnă rânjind, neîmblânzit, chipul de arhanghel prelung, fără de umbră. fiecare frică a ta mi te aduce o cădere mai aproape. fiecare întuneric, oricât de alb, curge lacrimi, ce dor în idee posibile renunţări... numai la celălalt capăt de orizont vertical, înspre mine, răsar nelumini rupte din umbra alunecării tale, pas cu pas, de gând temut, praf cu praf din sfărâmări de cuvânt uscat în tăceri ca de lut... hai, plângi... mai adânc, înspre mine...
sâmbătă, 31 mai 2025