*Unde sunt* am pierdut harta drumurilor terestre (mă întreb inocent dacă am avut-o vreodată) pe cea a traseelor aeriene pare că o mai găsesc ocazional în caruselul nebun al unor jocuri fantaste să ştiu unde sunt eu tainiţele ferecate ale cunoaşterii îmi bat cărare de ruguri în talpă din furnicarul interogaţiilor irump săgeată sângerie mă desfoliază cartea vieţii cu zgomot sec îşi răsfiră evantaiele ascetic uneori impudic cad filele ca nişte ghilotine de lumină în urma mea caut semnul de carte dintre artere care-mi va spune: ăsta eşti tu printre gloduri şi jarişti m-au tras fir de aur ariadne celeste cu labirinturi în cosițe au desfășurat în epiderme schimbătoare măiastre povești prin sacrul duh aerate în revolte și în smerenii am parcurs ecuatorul respirărilor pleoapa Ta se-nchide blândă peste zbaterea mea şi-un ultim gând înainte de fiecare naştere – adie blând: „eşti în tot ceea ce Sunt rămâne doar s-o afli!”