Aseară Aseară te-am privit cum dormi, Stăteam în umbra nopţii cenuşii... Iar când pleoapele delicate ţi-au căzut, M-am apropiat de patul tău, ca un înger tăcut. Erai aşa frumoasă, ca o zână din poveşti Şi-n colţul gurii ţi se odihnea un zâmbet liniştit... Oare visai la mine?...oh ce gând trăznit! Dar frumuseţea ta, pur şi simplu m-a vrăjit. Păreai desprinsă dintr-o carte cu poveşti, O buclă blondă ţi se odihnea rebelă peste faţă... Şi faţa ta angelică avea acel surâs, Ce nu-l poţi da uitării niciodată. Şi te priveam halucinant şi tulburat de tine, Pieptul îţi tresălta cu respiraţie uşoară... Atât de delicată şi fragilă...o fecioară Şi parcă erai coborâtă dintr-o sfântă icoană. Te-am dezbrăcat de gândurile toate, De-acele temeri şi tristeţi ascunse-n cuget... Şi te-am acoperit cu noi speranţe, cu iubire Şi ţi-am strecurat lumina veşnică în suflet. Vroiam să plec, dar nu mă înduram de-a ta prezenţă îngerească, Dar zorii nemiloşi deja băteau la uşa-ţi ferecată... Şi sarutandu-te uşor pe frunte am plecat... dar cu speranţa, Că mâine seară, prințesa mea cea dulce iarăşi o să mă vrăjească.
sâmbătă, 31 mai 2025