Astăzi mă întorc acasă...

Astăzi mă întorc acasă... este seara de Crăciun...
Voi sta cu ai mei la masă... am atâtea să le spun,
Cât am fost în pribegie, uitând de iubiri şi flori
Uitând dragostea curată pentru fraţi.. pentru surori...
Astăzi mă întorc acasă... vreau să-mi văd părinţii mei
Să le spun: ce dor de casă.. şi ce dor mi-a fost de ei...
De sătucul dintre dealuri de zâmbetul lor curat...
Şi de casa-n care-odată am crescut... m-au aşteptat.
Ani şi ani la rând să vină fiul cel risipitor
Ca în inimă s-aline dorul lor, foc arzător...

Dar se lasă înserarea peste sat.. peste-al meu plai
În inimă-nfiorarea eu o simt... ce sumbru grai?
Ce-amintiri din neant mă cheamă pasul ca să mi-l grăbesc
Şi de ce îmi este teamă că pe-ai mei n-am să-i găsesc?
Mă cuprinde-aşa deodată un fior.. o cercetare..
Merg pe uliţa cea dreaptă.. iată! O lumină-n zare
Grăbesc pasul! Ea se face şi mai mare... tot mai mare
inima, în piept imi bate, tot mai tare , si mai tare
Pe uliţi se-aud copiii cu colinda de Crăciun
Ce-amintiri deodat învie, copil fiind, de Ajun.
Mergeam tot din casă-n casă... iar în suflet, bucuros
Cu inima tot voioasă, Îl lăudam pe Hristos...
Dar deodată-n faţa porţii pironit în prag, privesc
Îmi dau seama.. solul morţii a intrat.. nu-i mai găsesc,
Nici pe mamă nici pe tată.. doar un cântec plin de jale,
Scos din piepturile toate ce sunt pline de-ntristare...

Îmi întreb toţi fraţii-n taină: -"Mama.. unde este oare?"
Ei răspund: -"uite e anul.. de când a plecat spre Soare..."
Şi cu lacrime în gene şi cu dor zvâcnind în piept
Inima în mine geme.. -"Tata.. unde-I? Că-l aştept...
Poate se v-a-ntoarce-ndată.. poate este la vecin...
Spuneţi fraţii mei odată... nu mă faceţi să suspin...!"
O! Ce frământare-adâncă... O! Ce lacrimi curg şuvoi..
Voi părinţi, în cer la Nuntă! Noi.. rămas-am fără voi!
Iar afară se aude-n noapte cum plânge zefirul
Dar îmi spune-o soră dragă: -" l-a chemat el.. cimitirul...
Pe acela care tată ne-a fost, ne-a crescut cu drag
Şi ne aştepta să-i trecem de Crăciun, al casei prag...!"

---

Voi ce-aveţi părinţi în viaţă, mergeţi.. căutaţi de ei
Nu doar de Crăciun odată.. că plâng florile de tei.
Întrebaţi-i dacă bine le este, sunt sănătoşi,
Nu lăsaţi lacrimi să curgă... lacrimi din ochii, frumoşi...
N-aşteptaţi până în clipa când nu o să-i mai găsiţi
V-au crescut cu doru-n suflet şi iubire de părinţi!
Multe lacrimi nu v-ajută.. şi nici mii de flori la cruce:
- Le faceţi viaţa plăcută, pân-la ceruri se vor duce-

Daniela Banita
15.12.2015