Cerneala s-a uscat în călimară Și râuri de metafore-au secat, Iar gându-acesta parcă mă doboară, Să îți scriu cât te iubesc eu am uitat. Din vocea mea un cântec de iubire Este oglindirea unui strigăt mut, Iar gându-acesta e-a vieții amăgire, Să îți cânt cât te iubesc eu m-am temut. Din mintea mea cuvintele-și iau zborul Și rătăcesc pierdute în ețer, Iar gându-acesta nu-mi alină dorul, Să îți spun cât te iubesc eu tot mai sper. Și fost-au zile grele în tăcere, Dar peste toate astea am trecut, A fost de-ajuns o tandră mângâiere, Urmat-apoi de cel mai cald sărut. Căprar Florin
sâmbătă, 31 mai 2025