Au inflorit salcâmii iar și par mai albi ca niciodată Și îmi aduc aminte- acum de primăveri ce-au fost odată Și prind în palme flori-parfum și le strâng și-mi scufund în ele Și nas și față și ochi plânși, ascunși de-a florilor perdele... Doresc cu tot sufletul meu, cu inima și mintea coaptă Să mai aud, să văd, să simt copilăria-ndepărtată... S-alerg pe dealuri, prin păduri sau să m-ascund printr-o grădină, Să rup flori de salcâm, să simt nectarul sfânt, plin de lumină, Strâns de copac în primăvara care a fost în viața mea, Parfumul tinereții care a-nvăluit-o strâns pe ea... Mama, care-a știut mereu altfel să simtă primăvara, Altfel de cum o simt eu azi... lăsând trecutul ca să doară. Salcâm, la umbra ta- lumină cu iz de mânăstire albă Mă-nchin, inspir al tău parfum, îmi fac din flori cercei si salbă!
sâmbătă, 31 mai 2025