Azi, lacrima m-apasă, măicuţa mea cea dragă, Şi gândul că tăcerea s-aşterne-n iarna grea, Gutuile sunt coapte în curtea de la stradă, Dar tu lipseşti, măicuţă, nu te mai văd în ea. La poartă noi vom bate, dar nu se v-a deschide, Căci ai plecat din lume pe-un drum fără sfârşit, Te-om căuta prin casă, tăcerea v-a închide Şi picurul de ploaie, şi glasul tău iubit. De sărbători, la poartă colindători veni-vor Şi noi, ca altădată, vom merge negreşit; Vecinii or să iasă chiar de va fi şi vifor, Dar chipul tău, măicuţă, nu-l vom vedea ieşit.
sâmbătă, 31 mai 2025