Sunt un vis dar totuși sunt O săgeată-ntr-al tău cord arzând, Flacără în propriul sânge-o râvnire- Împietrind în a ta fire. Nopțile-mi sunt grele însă, și zilele pustii. Ador aroma gândului de stele Ce în tine o tot ții. Înc-aștept acel moment Să clădim un sentiment, Flacără pe flacără, Mistuit, spirit ascend. Și-l ascend azi încă-o dat' Cu-un curaj nevinovat, Cu speranța că se-arată Cupidon, ca altă dată. Și se arată! Cupidon, stăpânitor Peste-oceanul plin de flori Mă pătrunde întraripat Într-un cântec minunat: Buza ta mă arde-ndată, Vocea ta- liră curată, Stingem nopți, aprindem zile Azi trăim o NEMURIRE.