Dacă trupul ți-a fost cu nesaț mângâiat De acel care-apoi te-a iubit și uitat Dacă arzi și acum amintindu-ți de el De suspini și tresari azi, mereu și la fel Dacă ochii-ți privesc către zare cătând Aripi slobode-n zări sau vânare de vânt Dacă-ncet îți ridici capul leneș spre cer Și te cerți cu himere și plâns efemer Mâna, poarta, răscrucea și tot chinul tău Cerul tot, zâna bună și zmeul cel rău Ceasul spart în secunde, de gând atârnat Iarba rea, plumbul serii și vidul presat, Toate iernile prinse-n album la dospit Dansul alb, sânul tău, gol, timid, adormit Brațul lui, murmur surd și tot focul din voi Oarbe vieți, patimi dulci călcând timpul greoi Sunt doar răni scrise-n tine, doar lacrimi ce dor Urme ample de cuiburi văduvite de zbor Sunt oglinzi sparte-n dungă, ogoare ce ard Măști de clovni fără haz, măști de clovni fără fard Nu-ncerca să te minți, nu-ncerca să aduni Dintre toți anii scurși pe cei calzi, pe cei buni Și nu pune la porți lacăt greu pe trecut L-ai iubit, te-a iubit, însă nu l-ai avut
sâmbătă, 31 mai 2025