Poate geana peste geană ca să-mi uite chipul tău Dar prin întuneric iară te zăresc şi-mi pare rău... Te-am lăsat a nimănui, lacrimi poate ai vărsat Iar prin poarta larg deschisă cineva te-a consolat... Acum eşti pe valuri care largului te-ndepărtează... Orişice aş spune acum pentru tine nu contează; Crezi că valul este mare ești în barca potrivită Nu vezi că vâsleşti în valuri şi de vâsle folosită! Glasul meu pierdut e... printre spumele din mare Doar un pescăruş îl țipă rătăcind buimac spre zare; Barca-mi răsărit aşteaptă după tristul roş' apus Dar cuvintele-s rostite... Ce-ar mai fi acum de spus!? Algele uşor se-adună pe nisip precum un şal Unde trist privesc la barca legănată de un val... Val ce leagănă cuvinte despre brațe: să cuprindă Pe femeia care pare... că de dor e suferindă... 03.04.2017 Revizuit: 22.03.2019
sâmbătă, 31 mai 2025