Bătrâna balerină De-o vreme-ncoace în colţul meu de stradă Se-aşeză o bătrână ce pare o nălucă, Aşteaptă nemişcată ca cineva s-o vadă Şi-n lumea ei pierdută pe braţe să o ducă. În rătăcirea clipei doar ochii îi vorbesc Spunând cuvântul trist al unui suflet mut, Sclipirea lor firavă o frază abia rostesc Din timpul fără nume de care s-a temut. Cu grijă-şi protejează o jalnică poşetă O mângâie vorbindu-i pe-o limbă neştiută, Deodată-ncepe dansul făcând o piruietă, Apoi ceva aşteaptă şi-n jurul ei se uită. Hipnotizată aud un cânt ca o chemare Şi merg către năluca din alte lumi venită, Ea se întoarce brusc şi trupul îi tresare Având privirea-n lacrimi ca ciuta hăituită. Dar sufletele noastre palpită-n armonie, Devin un foc albastru ce suie spre zenit Şi printre nori de-argint sunt ca o torţă vie, Spunându-şi fiecare tot ce le-a fost menit. Fără de veste pleacă bătrâna balerină Având un mers vioi şi ochii surâzând, În urma sa rămâne un cântec în surdină Şi-o lungă întrebare ce-mi stăruie în gând.
sâmbătă, 31 mai 2025