Bătrână moară de sub deal, Un sat hrăneai odată. Azi roata nu ţi-o mai învârt Şuvoaiele de apă. Curg vaduri pe sub talpa ta, Se duc fără să ştie Că bunii ce-ţi ciopleau bălvani Acum sunt lut sub glie. Înţepenită roata-ţi stă De-atâta-amar de vreme. Care nu sunt la uşa ta, Prin site nu-ţi mai cerne. Demult, râjneai cu piatra grea Mălai din care turte Coceau iubitele bunici. Azi piatra nu se-nvârte. Şi s-a oprit din zdroaba ei De-o viaţă şi bunica. Abia o văd în câte-un vis, Tot fuge, ca furnica. S-adune în cămara ei De toate ale gurii Şi în hambar să fie plin Şi plin în podul şurii. ................................... Bătrână moară de sub deal, Trăiau toţi bunii-odată, Dar roata vremii-a măcinat Vieţi ne-nduplecată. Ea macină mereu, mereu, Te macină pe tine, Ne macină pe noi pe toţi... Din ieri ne face mâine. Şi mâine roţile vor sta Doar ape vor mai curge. Tot ce-am trăit şi-am fost cândva Ca ele se vor duce.