Privesc ,,Coloana Infinitului” trasând cu privirea linia dintre viață și moarte, să văd cât mai departe. În atelierul gândului neobosit sculptez din piatra rece a nepăsării fericirea – ,,Pasărea măiastră”. Mă așez la ,,Masa tăcerii” cu Creatorul, iar înainte de a frânge cuvintele aburinde, pâinea cea de toate zilele a poetului, îmi spun ,,Rugăciunea”. La cântatul cocoșilor, ,,Visul" ,,Nou-născut” își reneagă originile în inima ce n-a deschis niciodată c-un dor ,,Poarta sărutului”. Se aude ,,The First Cry" al universului.
sâmbătă, 31 mai 2025