Ca într-un film SF

Stau și mă-ntreb de este rău sau bine
Ne-am întâlnit cândva pe sens unic
(Știu, astă viață nu ne aparține)
Ca într-un film SF fără tipic

Am fost doi trecători stingheri, străini
Ce umbra pașilor călcau timid
Era duminică, sau poate luni
Și cerul ne zâmbea, angeloid.

Privirile ni s-au îmbrățișat
Și pentru-o clipă m-ai luat de mână
M-ai auzit cu dor, când am oftat ?
Nu eram eu ! O tristă mandolină

Se auzea din depărtări, de sus
Pe sens unic zburdau perechi de fluturi, 
Dar noaptea sfâșâia ziua-n apus
Și tu...te îndreptai spre nicăieri.