Ca o dimineaţă spartă în bucăţi...

Şi va veni o zi
când vei primi
în obraz
( obrazul ades mângâiat)
toate blestemele mele
ca o dimineaţă
spartă în bucăţi
ca o noapte
tăvălită
prin strigăte de bucurie
şi săbii Ninja...

Şi va veni
o oră
când – învins de soartă
vei deveni
( ce n-ai fi vrut vreodată)
un vis ciudat
fără aripi
agonizând
la picioarele unei dimineţi
sticloase...
... dimineaţă
în   care se va reflecta
tăcută, misterioasă
şi gravă
o lacrimă albă
ca o lamă de cuţit...