Când luna îşi aşterne vălul nopţii Cu stele înflorite-n Empireu, Iar soarele în zorii dimineţii Se leagănă pe-un fir de alizeu, Chiar dacă cel vrăjmaş îmi iese-n cale Cerându-mi sufletul pentru nimic Si trist de umblu prin a morţii vale Văzându-mă pe zi mereu mai mic, M-ascund în Mâna Ta.. acolo-i pace! Acolo visele mi se-mplinesc, Iar norul frământat n-are ce-mi face Când zi de zi Iubirea Ta primesc. Tu eşti Izvorul meu de mângâiere... Vorbească cei din jur tot ce doresc! Eu prind cu mâna stelele-n cădere Şi-n inima mea toate înfloresc, Când îmi şopteşti că totul are-o vreme Şi plâns şi zbucium- toate au liman, Iar inima iubirea când o cere Ungi însetarea ei cu-al Tău balsam. Bătaia crengilor ce sunt golaşe, Nu vreau s-o mai ascult... îmi e străină Eu vreau din flori tăcute şi gingaşe Să sorb mereu parfum.. să sorb lumină... Şi să îmi vindeci rănile murdare De faptele ce-mi stau pe drum spinos, Te-aştept să vii! Puterea Ta e Mare Şi mare e Iubirea Ta, Hristos! Nu vreau pământul, coama lui mănoasa Cu plinul lui de vin şi de dureri, Doar zborul îl visez înspre Acasă Acolo-i Vinul dulcei Mângâieri! Când luna fulguiește printre case Tăcerea nopţii declarând deplină, Eu vreau din flori tăcute şi gingaşe Să sorb parfum.. să sorb blânda Lumină! 11.04.2016
sâmbătă, 31 mai 2025