Era o zi de început de an fugară, Când te-am văzut întâia oară, N-aveai nici o identitate, Ai vrut să m-ajuți la bagajele toate, Iar tu când m-ai văzut prima dată, Ai zis că domnul ți-a dat o clipă minunată, Ai avut o tresărire de-o clipă, Credeai că dragostea se-nfiripă! Eram atunci naivă, indiferentă, Eram ca la doctor, o pacientă, Am ieșit seara la terasă, Mă sărutai și eu spuneam "Mai lasă!" S-a ținut de mine iar și iar Și mi-a smuls zâmbetul meu de cleștar, Căuta raza lunii-n întuneric, Lipindu-și trupul de mine simetric. Un timp totul curgea ca o apă, Dar îmi venea uneori o lacrimă-n colț de pleoapă, Îți plăceau mult buzele mele moi, Iar lacrimile mele curgeau șuvoi. Uneori voiam să m-asigur, Cu vorbe dulci ca un murmur, Să se țină de cuvânt Și s-avem un legământ. Nu voia sufletul din mine Și greu m-am stăpânit din suspine, Nu voia nimic, era totul inert Ș-apoi mă lăsa, pentru el era cert. Cineva ia spus și iar m-a cautat, Cu-n gest frumos iar m-a salutat, Uite așa din nou ne-am întâlnit, Și-a fost chiar mai bine, în sfârșit.