Canta-n Siberia o balalaika, Ranile-au încetat să ma mai doara Dar sa stii cele din suflet,maica Rau ma copleșesc,sunt grea povara. De iubita mea nespus mi-e dor, Mi-aș dori enorm sa-mi vad prințesa Si acum la gândul asta ma-nfior Poate-am gresit trenul la Odessa. Tatei ce sa-i spun,asa-s soldații, Mai mereu în focul luptei pier, Au căzut în jurul meu fartatii Iar eu sunt in Gulag prizonier. Soarta ingrată sa-ti aduci-aminte, Zilnic sunt simțiri ce greu m-apasa Nu v-as putea spune în cuvinte, Cât de mult vreau sa ma-ntorc acasă!