Lumea cât ar fi de mare Aş umbla-o-n lung şi-n lat, Să te mai găsesc odat’ Toamnă, cu a ta culoare Ce-i îmbată pe rapsozi Ca pe nişte bieţi nărozi. Mi-am dorit dintotdeauna Ca privirea însetată Să te soarbă dintr-o dată, Să se umple ca nebuna De un galben-auriu Şi un roşu-purpuriu. Bucuros de-aşa minune, Nici nu am băgat de seamă C-ai trecut aproape-n goană, Fără să apuc a-ţi spune Toamnă, cât îmi eşti de dragă Şi de dulce, ca o fragă. Te-am deplâns de cum plecaseşi Şi-ai lăsat în urma ta Să se-aşterne iarna grea, Iar privind din tinda casei Am oftat adânc o dată, Căci ţi-ai luat şi trena toată. O s-aştept un an de-acuma Şi-o să număr zile, zile, Până vei voi în fine Să-ţi arăţi din nou cununa, Îmbrăcată în culoare Şi în razele de soare.
sâmbătă, 31 mai 2025