„Îţi mai aduci aminte ziua când ai luat soarele şi mi l-ai pus în suflet?” Lucian Blaga - Cât de obraznic e, deodată, vântul Când nasturii în glumă mi-i descheie, Nu-i pasă, nici nu vrea consimţământul Şi-mi spune: „Nu e lacăt fără cheie... ” Ce îndrăzneţi sunt stropii reci de ploaie, Când se preling sub bluza mea subţire, Pe sânii mici şi-aprind o vâlvătaie Ce îmi inundă ochii cu uimire, Dar tu, iubite, fără de atingeri, Mă locuieşti profund şi interzis, Capitulez cu temeri şi convingeri C-am să câştig un colţ de paradis. - Mă iartă dacă uneori ca vântul Îți mângâi trupul fin, nu ai idee Cât te doresc, aș da întreg pământul Să simt în patul meu cum o maree Răsfață noaptea-n razele de lună Și dimineața bea un strop de soare, Iar peste zi, când norii se răzbună Și mă transform din ploaie trecătoare, Sunt simfonia ce-ți sărută pieptul, Nu-ți fie teamă de capitulare, Să nu regreți nici că ți-ai dat acceptul, Eu știu să prețuiesc femeia-floare. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Din paradisul aproape pierdut - Editura PIM Iași - 2015
sâmbătă, 31 mai 2025