Cartea Sfântă

Mi-e cerul o învolburare
Și orizontul-plâns trezit
-nu adormiți!
-nu adormiți!
Am fost furată de o Carte
Și împuținată m-am simțit
Lipsită
De piatra care ținea temelia
Zidirii mele în poem
cea care mă arăt lumii,
cu însetările,
cu flămânzelile,
cu trupul gol,
cu pieptul deschis
ca la operația pe cord
Eu asemeni vouă sunt,
să vă puteți vedea,
ca într-o oglindă
interioarele inimii
în înflorirea lor ascunsă
în gând
eu asemeni vouă sunt...
să vă știți cum sunteți
cum nu sunteți.
Lipsită de Cartea S fântă
împuținată m-am simțit
Mi-era cerul o învolburare
și orizontul
plâns trezit.
-Nu adormiți!
citiți din Cartea Sfântă