Castanii respiră aramă prinşi într-un amurg potolit înnoadă inserarea cu un capăt de noapte ascultă lumina picură în cleştii pămantului nicicând nu a curs atâta împăcare în inimi răsfăţate de toamnă din braţele tale din coapsele mele creşte chemarea blândă a verdelui ascuns ca o lacrimă peste iarbă şi păsări mai cuvântă încă păduri incendiate şi cade a vorbelor dorinţă răvăşind strâmta odaie
sâmbătă, 31 mai 2025