Cu turnuri crenelate, ferstre argintate, castelul înălţat pe coline, mă duce cu gândul la tine... Citeam poveşti şi poezii, şi ne jucam cu alţi copii, visam la feţi-frumoşi şi zmei, trăiam emoţii pentru ei. Însă, când anii au trecut, visam să-mi furi un mic sărut... Culegeam flori din pădure, zmeură, frăguţe, mure, te ascundeai de mine-n crâng şi mă făceai uşor să plâng. Strigam la tine să revii, cărările-mi păreau pustii, mă-nfiorau zgomote mici era să calc peste furnici. În ciripit de păsărele veneai cu două bucheţele şi îmi cereai pentu o floare, să-ţi dau în schimb, o sărutare. O, câte sărutări ţi-am dat şi-n braţe tu mai legănat, eram atât de fericiţi cu inocenţă-nlănţuiţi. Acum, când anii au trecut şi ştim ce-nseamnă un sărut, ne amintim cu duioşie iubirea din copilărie. Suntem maturi, dar uneori, când soarele răsare-n zori, vedem în apele celeste castelul alb dintr-o poveste.
sâmbătă, 31 mai 2025