Ce-a mi-a rămas?

Ce-a mai rămas din tot ce nu s-a spus?
Te-ai contopit în negura uitării
Ai ridicat perdeaua vieții în apus
Și-ai dispărut în valurile mării.

O umbră a rămas și-a putrezit
O alta a-ncolțit ca din istorii,
Doar buzele fierbinți s-au umezit
De dorul lacrimilor și-al tăcerii.

Ce-a mai rămas din ce ai vrut să fii?
Enigmă prăbușită în suspinuri,
O dragoste pierdută-n bătălii,
O patimă scăldată în veninuri.