și totuși încă nu e frig destul, cearcănele apar după o iarnă îndelungată de suferințe inerente cum ar fi să faci sărbătorile împreună cu niște scaune goale să ciocnești cupa de șampanie între oglinzi paralele să vorbești cu o fotografie din tinerețe, să dansezi cu lupii, să te dai cu capul de toți pereții se întâmplă, nu e o tragedie uneori e chiar o soluție inteligentă problema este că viața te împinge înainte de vreme spre un orizont rece și imprevizibil că visele mor alunecând pe drumuri de gheață întortocheate că niște trepte prea vechi sunt tot mai greu de urcat că singura certitudine de azi este incertitudinea zilei de mâine, că echilibrul a devenit noua teorie a haosului când an după an niște pietre nenorocite de la picioare te trag în jos iremediabil pe un povârniș la capătul căruia se întrezărește tot mai acut o groapă bizară perfect dreptunghiulară.
sâmbătă, 31 mai 2025