Mâna ta miroase-a vară Ochiul tău, a gând de seară, Şi-n genunchi, de primăvară, Înfloreşte-o piatră rară. Nu-i nici sus, nu e nici jos, Dar mă taie pân’ la os Şi nu-mi este de folos, Când din ea ce-i sec am scos. Mâna ta, câmp de cicori, Gândul – drumul pân’ la nori, Ochiul palid, uneori, Înfloreşte-n loc de flori. Nu sunt jos, nu sunt nici sus, Drum de gânduri m-a tot dus De la Est pân’ la Apus – Tot ce-i spus e şi nespus. 3 iulie 2016, Constanţa