C-orice noapte - o poveste Se-nstelează-n țesătura Vălului ce curge peste Liniște-nrouându-i gura. Ca-n cuvinte fermecate Să pornească ea a spune Despre vremi împrăștiate Timpurile să adune. Și în paginile păcii Susurânde să se-nscrie Cu penițele de sălcii Pe albastră melodie, Izvorâtă de pe plaiuri Cu-nstelări înmugurite Pentru gurile de raiuri Să răsară fericite. Povestind până-n afunduri Minunate idealuri Zbuciumându-se prin prunduri Și bătându-se de maluri. Orice suflet să primească Străveziul basm în strâmtă Lume foarte pământească Singurel să nu se simtă, Necredințele să-și stingă Pentru vânt ca să devină Cărăruie de tilingă Cătătoare de lumină. Zbuciumările de flamă Cu-avântări neînțelepte Din tihnirile de teamă Răspicat să îl deștepte Pregătindu-l de o lungă Cale-n Cerul scris în aștri La izvorul Lui s-ajungă Alte basme s-aibă nașteri. Victor Bragagiu