Ne-a prins iarna în palmele ei și ușor ne mângâie nu ne mai strivește cu gerul aspru ci blând obrajii ni-i masează cu fulgi în picaj rotunjită clipă în care te simți din nou copil adulmecând atâția fluturi albi ce-ți cad pe palme și chiar în ochi îmbălsămându-ți privirea cu setea acesta de alb ce-ar trebui sufletele să ni le înveșmânte cu prisosință în timp iar ochii ne fug mai sus și mult mai sus pe alte coordonate străine de planetă căci noi ne vrem precum niște fulgi ce-ți cad în palme sau pe obraji să ne reprofilăm aici cu alte simțuri și alte priviri total opuse celor care leagă ființa umană de lutul acesta în care de la început e inserată cu simțuri și legi bine definite și bine aranjate în complexitatea umană astfel că omul a devenit stăpân peste toate vețuitoarele ce trăiesc aici alte galaxii și alte vederi vrem să ne descrie ființa pe-o ramură de măslin sădit în lumină însă lumina e Cel ce a zidit pământul și omul înfășurat în petale de dor după Edenul pierdut de aici ne vrem în Hristos iar ca-n Eden viața s-o trăim cu Mirele Cel Sfânt la masă să fim 17-01-2018 cluj
sâmbătă, 31 mai 2025