Cocor cu o singură aripă Privesc cu uimire în adânc nu mai sunt cea de ieri, îmi este teamă că nu mă vei recunoaște și vei trece cu gândul secret, la vedere, impasibil la ecoul inimii bolnave. Alerg și mă încropesc din anotimpuri verzi cu parfum de orhidee, acopăr cu geana o lacrimă cu zâmbet mimetic sperând că te voi atrage în livada cu meri. Dar în graba clipei fugare mă deconspir, masca alunecă lăsându-mi la vedere durerea de cocor cu o singură aripă.