Codrule cu frunza deasă Sub umbra ta răcoroasă Lasă-mă să mă ascund De al lumii greu tumult Să nu ştie nimenea De ce-mi cânt iar, doina mea Şi nimenea al meu dor Să nu-l ştie.. când cobor Seara-n mireasma de tei Să mă uit în ochii tăi Dar văd codrule, aşa C-ai şi tu, durerea ta Şi tu ai la fel ca mine Răni.. şi-atâtea mii suspine Dar tu nu te plângi la nimeni Nici la stele nici la soare Nici la umbre pe cărare Tu mereu taci şi asculţi Roua, venind de pe munţi.. Cântul florilor de mai Tu în toate.. vezi un rai.. Chiar şi cel mai neînsemnat Greiere, ce ţi-a cântat Toată vara pe-nserat Cântul lui te-a bucurat.. Iar când a bătut furtuna Stelele toate şi lună S-au ascuns în ochi de dor Să nu simt-al ei, fior.. Însă codrule ai stat În furtună.. n-ai plecat Să colinzi neincetat Alte ţinuturi străine Crezând că-ţi va fi mai bine Statornic tu eşti, mereu Fie bine.. fie rău Codrule.. o, cât aş vrea Să nu-mi mai plâng doina mea Nici la păsări nici la soare Nici la inimi, trecătoare Să n-o mai plâng nimănui.. Doar la Ceruri să o sui.. Să primesc al meu alin, Nu din valea de suspin Ci din Tronul de Mărire Codrule.. plec de la tine.. Iau cu mine umbra-ţi deasă Să am calea răcoroasă Iau cu mine flori de tei Să văd mereu ochii tăi Şi să-mi fac din flori şi stele Cântul dorurilor mele. Codrule cu frunza deasă.. M-ai primit! Şi-s bucuroasă! 26.09.2015 Daniela Banita
sâmbătă, 31 mai 2025