COLȚ DE LUME

Colț de lume

Deseori, eu mă întorc unde ne-am cunoscut:
Pe malul apei unde încolţise un stârc tăcut,
Unde pescarii visau de-un veac vrăjiţii peşti,
Unde lângă cabană aşteptam să te trezeşti.
De muzica de Bach, aroma de cafea, tihnitele zile
Când sorbeam iubirea cu pocale vechi, fertile,
Când noi uităm de tristeţile arse de brume,
Îmi amintesc mereu în acest colţ de lume.
Eu mă întorc acolo unde ne-am cunoscut
Şi parcă mai aud cum arde-n cer un flaut
Într-un oraş medieval, prin amintiri pierdut
Acum când revăd anii pierduţi, ce au trecut.
Şi iar mă întreb pe unde eşti şi ce mai faci,
Cine îţi veghează somnul din valurile cu maci,
Cine îţi aduce trandafiri şi crini în stinsu-ţi glas,
Iubita mea trecută în ecou de ceas.