Un caier de vânt - pe pământ - cu suflet și-opinci ca de sfânt, rotindu-se moale,-a suit în pod țărănesc părăsit. Fuioare de pleavă și gând pe grinzi nemureau lunecând, iar raze din sparte uluci jucau ca prin vis de năluci. Miroase-a baladă, a grâu și-a coamă de cal fără frâu, a fânuri și-a floare de tei, a lume ascunsă de zmei. Răzbate un glas de bunici, cu ochi minunați de arici: ,,Copile, te du, că-i târziu, iar drumul e lung și pustiu!''... Rotindu-se moale-a plecat din pod țărănesc și din sat, cu tălpile goale, de sfânt, un caier de vânt - în pământ.
sâmbătă, 31 mai 2025