Crezi și cred

Crezi că nu vreau voal de stele
Peste visurile mele,
Că nu vreau să mângâi luna
După ce-a trecut furtuna?
Crezi  că mâinile muncite,
Brațele-n efort strunjite
Nu visează perne moi
Și durerea la gunoi?
Crezi că gândurile negre
Nu-mi doresc să fie sumbre
Vijelii rămase-n timpuri
Scufundate în trecuturi?
Crezi doar ce vezi tu la mine:
Sârguință și suspine,
Temeri, întrebări-cuțite
Pe la spate-adânc înfipte,
Poate și perseverența 
Ce-mi impune penitența,
Vlaga și determinarea
De-a strânge apa și sarea
În prăpastia din suflet
Ca să-nnece slabul urlet
Care oricum e pe moarte…
Fugi de mine, fugi departe
Căci eu cred că nu vezi bine,
Cred că ochii tăi din suflet
Nu mai văd și nici un sunet
Scos de inima mea mare
Nu o să-și facă cărare
Către stânca care-a luat locul
Inimii tale pe soclul
Dragostei ce mi-ai purtat-o…
Nepăsarea a stricat-o!
Voi putea de-acum să zbor
Și s-ating cu-aripi de dor
Luna, stelele și visuri
Dintre nopți și dulci apusuri
Ale gândurilor mele
Ce vor trece de perdele,
Trecutul meu vor închide
În uitare...si voi râde.
Vieții iarăși mă deschid
Ca in zbor visuri să prind!