Crucea de sare străluceşte

La masa de piatră, timpul picior peste picior
se odihneşte o clipă,
Dumnezeu vine pe alee sprijinindu-se-n toiag
golit de timp în tăcerea sfinţită.

Oamenii respiră măduva lemnului,
paharele aşteptării-s pline de răcoare,
fiecare gustă din pâinea şi vinul învierii.

Desferec pacea şi crucea de sare străluceşte,
trupul tău îşi închide stăpânul înlăuntru
şi nedrept cu drepţii le pune pe umeri greşala
pe care n-au recunoscut-o făcută,
de aceea răbdarea cheltuită nu se măsoară,
rupe din noi ce nu suntem în stare
şi pune în loc spor de lumină.