azi m-am gândit să-mi provoc moartea dezbrăcat de orice sentiment muşc din viaţă ca dintr-un colţ de pâine şi alerg între negru şi alb ca într-un cerc umbra mi se deşiră puţin câte puţin respir rar dinspre tălpi înspre creştet urcă un frig am început să simt durerile întunericului nu ştiu poate sunt mult prea aproape de mine astăzi când îmi privesc interiorul şi mă risipesc ca o ploaie de vară iubindu-mi ceea ce am fost... mă aflu la finalul repetiţiei cu tot ce-a mai rămas din mine o să-mi cumpăr o clipă în care o să-mi încui toate amintirile ţie ana îţi las ultimul sărut primit la botezul copilului tău să nu plângi pentru că eu nu plec ci doar lunec înspre o depărtare în care nu ajunge nici visul de acolo poţi privi cel mai bine în inima oamenilor iartă-mă iubito Dumnezeu nu este acasă o umbră se mişcă pe cer de colo colo şi mă cheamă...
sâmbătă, 31 mai 2025