( Acum o săptămână, ne prelingeam spre lună, Dar noaptea ce-a trecut, ne-a preschimbat în lut ! ) Gara din sufletu-mi de gheață e neagră și pustie... Trenuri pline de gânduri Pe rând s-au depărtat, Ajuns-am umbra nopții Umblând ca o stafie Prin cârciumile bete Scăldate în păcat. Zburdalnice, clondirele-nflorate dansează pe rastele.... Butelcile umplute Îmi îndulcesc veninul, El se revarsă-ncet Din ochi în păhărel, Ca firul din clepsidra Unde sălășuiește chinul. Pustia rațiunii mă bântuie și arde tot ce e vis frenetic... Curg în abis și caut O oază de lumină, În depărtări, Fata morgana Îmi soarbe din sinapse, Paharele se umplu Cu sânge din retină. Prin fumul aspru, bântuind iubire valsează umbra ta... Te cheamă amintirea Ca să-nchinăm pahare, Bocetul lunii triste Se varsă peste mine, Uitarea n-are timp Să fugă înspre zare.