Cuvântul cu(vântul)

...în ochii lui și clipele își schimbă culoarea...cum o lăută de frunze - în cântul trecutului unui prezent viitor - în armonie pe portativul maestrului...și eu  - încotro să mă îndrept, bunăoară:
- în oglindă! - în ruginiile gânduri, cu spate adus...posibile și imposibile stări compresibile;
- întotdeauna rămâi în urma cuvântului, orientează-te și mergi mai atent, la circulația inimii;
- să nu te trezești cu mulțimea de lucruri, cu fața spre umbră;
- dar,bucățica aceea de soare - o ciugulesc fericite, flămândele păsări;
- aud ciripitul și-n suflet,
-  sau este o impresie vagă - a înmărmurii pe rând;
-  poate a luat-o razna-n galop de imagini, după căderea securii,
- sau poate-i numai lumina,de sub abajur - ce face umbre propriului tău exponent;
- nu se știe ce fală mai cunoaște pământul...de-acuma cuvântul, cu(vântul) - și nici eu n-am aflat...