Cuvintele

Cuvintele nu se repetă, le nasc
şi mor când îți ating urechea
strângându-le-ntre dinți ca într-un teasc
îşi caută-n ecou pe veci perechea.
Iubito îți pot spune doar o dată,
să ții, deci, minte că te-am alintat şi-aşa,
vei fi, se pare, scumpo, condamnată
să nu am după el ce ataşa.
Pe inimă la urm-am să-l rostesc
de-oi mai avea din ce şi-oi mai putea
ştiind de pe acum ce-am să pățesc
c-am să rămân făr’ de cuvânt şi făr’ de ea.