Da-mi chipul tau, granit senin, da-mi duhul tau, senina iarba, în ne'mpacatul meu destin nici un tumult să nu mai fiarba! Să nu mai spumege în piept, sub indoieli ori sub blesteme, nici cate-n pofta mea le-astept, nici cate spaima mea le teme. Vreau taina nestiintei reci si-a nepasarii voastre, unde, cu negrul zbor de lilieci, nici o-ndoiala nu patrunde. Granit, da-mi neclintirea din dumnezeiasca-ti impietrire, pentru-o lumina fără chin si-o moarte fără rastignire! Vreau, iarba,-nteleptiunea ta de-a nu-ti aduce-n veci aminte, vreau harul tau de-a infrunta far-a privi nimic 'nainte. Să cresc în timp si infinit din duhul tau, senina iarba, din duhul tau, senin granit, în fericirea voastra oarba.
sâmbătă, 19 aprilie 2025