Când îți ascult cuvântul și glasul tremurând Mă pierd în neputința durerilor de mâine Că am plecat de-acasă să mă întorc curând Dar anii trec în fugă în goana după pâine Și gol pe dinăuntru, adesea te visez Mă rog Divinității, să-ti deie sănătate Mi-e viața condamnată mereu să emigrez Prin lumea-n care hoții își fac la colț dreptate Tu stai îngândurată la margine de pat Cu ochii pe fereastra ce soarele-o străbate Ai vrea să vezi pe poartă intrând un blând bărbat Să-ți spună: - Sărut mâna, acum vin de departe. Dai naștere la vise și le urmezi în joc Sub tălpi ai răni cumplite că vremurile-s grele Dar inima te-ajută să treci prin ploi de foc Fără să ști că mâine, privești din nou la stele Port mamă suferința cu care am crescut Și-am tot gustat din chinul ce uneori mă cheamă Spre malul singuratic de care m-am temut C-o să privesc apusul iar fără tine mamă. Georgian Ionuț Zamfira 31.07.2021