*între linii* măsori distanța dintre stele privirea-ți febrilă doar în spate privește ești geamănul meu dar nu ai curaj să pui totul miză pe alb răvașe cu spaime sub prag îmi strecori cu sărutul de iudă-n rucsac zborul nu mai înalță văzduhul cioplești obstinat în magmă ca și în sângele gândului negocierea cu tine orbește ca să pot citi runele ratării nu mai scot pietrele drumului sap în mine fără odihnă nici o sete nu-ngrașă umbra lichidă risipesc oglinzile carnivore din care chipul meu periodic dispare o faleză rămâne pustie pentru tine gleznele au învățat să numere invers pașii timpului nu mai întoarce pe dionis în piele el nu bea vin de-ntuneric albastrul își trage zăbranic pe slova de ceruri sabotor de nirvana tot timpul rana pare că se deschide ca un clown se vopsește tăcerea picioarele se descalță de tine citesc silaba verde a vieții la granița dintre anotimpuri răsturnarea trufiei în ochiul furtunii ridică noi poduri de sare fără preaviz genunea trage cortina primadonă sau figurație sunet de flăcări în portative eterice scrie rolul ne este cămașă cel de nimeni văzut fixează reflectoarele respirația se oprește o clipă gongul începe să bată...
sâmbătă, 31 mai 2025