Nu mă lăsa, așează-mi-te-alături Și ține-mi capul strâns să nu tresar Când somnul bont la care-s condamnată Se-ascute, răsucindu-se-n coșmar; Cuprinde-mi tâmplele în palme-așa Cum ții să nu se verse un potir Și pune-ți gura peste gura mea: Inspiră țipătul care-l expir, Să nu se-audă hohotul de plâns Ce-și hotărăște trupul meu contur; Îmbrățișează-mă să nu mă smulgă Valul de spaimă care crește-n jur Și duce totul, și în urma lui Rămâne doar moloz și ghilimele, Și se chircesc bolnave și se sting Și soarele și celelalte stele...
sâmbătă, 19 aprilie 2025