Nu mă tem de semeni niciodată, Cǎ m-ar pune-n stare de ridicol, De mine m-aş feri, câteodată, Să nu mă descriu într-un articol. Aere îmi dau, că sunt în stare, Urlând totdeauna, scos din minţi Că nu adun, precum fiecare, Atâta demnitate câtă-n sfinţi. Îmi place să urăsc starea de om Pentru c-am îndrăgit-o grădinǎ, Gurǎ de rai şi locul unui pom Umblat şi de muscǎ, şi de albinǎ.
sâmbătă, 31 mai 2025