...de toamnă o frunză mai bocește în vântul ce adie pe creanga ce-i pustie la capăt de vecie o cioară umple codrul cu stigăt și fiori soarele-i o umbră ascunsă printre nori! plouă încet în suflete și-n versuri e toamnă peste noi și universuri se-aud în taină plânsul florilor ce mor un ultim stol de păsări pleacă în zbor! cărări pustii și câmpuri ruginite aleargă în priveliști nesfârșite roata vieții se învârte indiferent dacă ești prezent sau ești absent! ce noapte mare avem în fața noastră luna e-o simplă bufniță albastră pierdută-i ploaia în visul alb al nopții iubirea strălucește în fața porții! în soba veche ,focul arde în neștire te țin de mână și vorbești iubire în suflet arzi ca o văpaie viu aprinsă iar corpul tău e-o flacără nestinsă! în noaptea aceasta ,stele dacă vor cădea norii și ploaia vor face o perdea în brațe am să te țin ,iubirea mea sărutul tainic ne va orchestra! e noaptea noastră !...noaptea de toamnă, când ne iubim ...doar ,ne iubim afară plouă și e toamnă nu vrem nimic ,nimic să știm în noaptea aceasta ne iubim! Lucian Tătar-Poezie 09 nov 2016
sâmbătă, 31 mai 2025