De vei veni, sufleţele, la mine, să te îmbraci cu linişte şi tăcere şi mai cu seamă, tu, inima s-o laşi să bată-n voie, cu sfâşiere. Am să te-aştept, pârjolit cu uimirea spulberată între distanţe acum; din nori şi din stele să te-adun, precum m-a-ndumnzeit iubirea. Să aduci surâsuri,vestite de buze, ochii tăi să clipească ceva nefiresc; şi dacă-s sfios, sa nu te-amuze că în săruturi am sa te zidesc. Şi am să uit capriciile asedierii, mereu întârzierile vor fi prelungi; tu ai să mă stingi cu venirea serii, cu liniile tale, calde si lungi.
sâmbătă, 31 mai 2025