Eram la pământ, Eram la podea: Într-o astfel de clipă A apărut ea. Ea mi-a zâmbit, Și eu i-am zâmbit; I-am dat sufletul meu, Ea l-a mototolit, L-a aruncat pe jos... Te-ntreb: așa ceva, cui i-a fost de folos? L-am luat de jos, Am vrut să-l repar. Meșterul mi-a zis: "Te zbați în zadar! Uită-te la mine, Am păr alb în mustăți: Sufletul tău e făcut bucăți, Mai bine lasă-l jos! Te-ntreb: așa bucăți cui i-ar fi de folos? L-am rugat frumos: "Nu mă lăsa așa, E imposibil Să nu fie ceva!" El a zis: "Există, Da' e foarte dureros, Și nici măcar nu știu dacă-i de vreun folos, Mai bine stai așa, Și-n loc de suflet îți pun O bucată de tinichea!"
sâmbătă, 19 aprilie 2025