De-ai ştii, aşa, ce mult iubesc Privirea-ţi dulce de fecioară, Şi zâbetu-ţi neomenesc... N-ai mai pleca a doua oară. Şi poate capul tău ar sta Din nou, dormind pe braţul meu, Şi visul ţi l-aş săruta Cu mintea mea de semizeu. De-ai ştii ce mult aş vrea să zbor Să râd din nou, să simt că sunt, Să nu mai ştiu de-al lumii dor Să uit de cer şi de pământ. De-ai ştii ce greu îmi e să cad Şi să o iau de la-nceput Să-mi pun pe buze-un zâmbet fad Şi să mă mint că mi-a trecut. De-ai bănui măcar un pic Ce gol imens e-n viaţa mea, Că-n suflet nu mai am nimic. Că-i iarnă-n mine, şi e grea. De-ai ştii că aş muri oricând Să ştiu că tu eşti fericită, Că m-aş preface şi în vânt Să ştiu că briza mea te-alintă. Şi daca-i ştii că-n viaţa ta Ca mine altul n-o să fie, Probabil că m-ai săruta Şi m-ai păstra pentru vecie. Şi m-ai lăsa să-ţi amintesc În orice zi şi-n orice seară, Cât pot de mult să îţi iubesc Privirea dulce de fecioară.
sâmbătă, 31 mai 2025