Ți-am dăruit un trandafir catifelat,de-un roșu aprins, pe care l-am sărutat cu mii și mii de cuvinte nespuse,nescrise... Un izvor de taină-al tăcerii un ideal ce-mi umbla prin cuget și-n simțire sărutând cuvântul pentru tine... A fost o nebunie să-mi doresc așa ceva să-ți fiu litere în strofe punând virgula pe A în sfioasa-mi carte... Acum,trezindu-mă gândind la umbra ta, cu ochi albaștri precum seninul cerului, recitind cuvintele nescrise din strofele tăcute, îmi vine să zâmbesc gândind: Ce albastră-mi e visarea când sărut cuvinte pe-un trandafir ce nu va ajunge în nicio împrejurare la inima ta?! Chiar dacă cuvintele sunt mai puternice decât gândurile îmbrăcate în magie clădind încrederea ascunzându-se în spatele naturaleții și sincerității, nu sunt percepute ca iubire ci siropoase și emfatice.
sâmbătă, 31 mai 2025